Cele mai vechi urme de existență umană pe teritoriul comunei datează din perioada neoliticului, constând dintr-un depozit compus din lame de silex, topoare de piatră, figurină antropomorfă, aparținând culturii Gumelnița, descoperite la Leșile, în punctul „ Dealul Popii„. Tot la Leșile a fost descoperită o monedă romană. În satul Teiu au fost făcute cercetări arheologice în 1929 la două tell-uri neolitice, aparținând culturii Gumelnița. Obiectele găsite aici arată că locuitorii care aveau locuințe de suprafață se ocupau cu creșterea animalelor, cultivarea pământului, meșteșugurile casnice, olăritul, torsul, țesutul. Așezarea de la Teiu era fortificată, fiind înconjurată cu un val de pământ și un șanț de apărare. În Teiul din Deal au fost descoperite monede romane republicane. Pe teritoriul satului Teiu a avut loc, la 15 august 1537, lupta de la Fântâna Târgului, toponim care se păstrează și astăzi, între domnitorul Radu Paise și boierii potrivnici, în frunte cu pretendentul la tron, Lataia Basarab. Ca răsplată pentru faptul că Radu Furcovici din Golești a salvat visteria domnului, acesta îi dăruiește mai multe sate. În anul 1810, satul Teiu făcea parte din județul Vlasca, plasa Gălășești, având 92 de case și 360 de familii. La sfârșitul sec. al XIX-lea, comuna Teiu se compunea din satele: Buta, Aleșii de Teiu, Lagărul ( Ciupa), Teiul Nou (Teiul din Deal), Teiul Vechi ( Teiul din Vale). având o populație totală de 1624 locuitori. În iulie 1970, se înregistrază în comună 3207 locuitori, din care 1619 bărbați și 1588 femei.
Comuna Teiu este străjuită de vechii codrii ai Vlasiei, luându-si numele de „Teiu„ de la pădurea de tei din miazănoapte a ei. Si astăzi în partea de unde soarele răsare, stă falnică o geană de pădure cu cerbi și căprioare, cu „stejari drepți„ și „ulmi„ care-n ramuri se-mpletesc, din care străbate spre sat glasul cornului, amintind de „temutul vânător„ . Teiul este un arbore cu frunze în formă de inimă, cu flori albe-gălbui puternic parfumate, care atrage albinele cu nectarul său, păsările pentru a-și face cuib, dar și oamenii pentru frumusețea și umbra sa, prin asemănare și imagine a satului Teiu pare a fi și ea aidoma unui arbore de tei uriaș pe crengile căruia și-au făcut „cuiburi„ teienii. Aici s-a născut, trăit și scris Vladimir Streinu ( Nicolae Șerban Iordache ) - criticul, istoricul literar, traducătorul, poetul, eseistul și esteticianul literar, decedat la 26 noiembrie 1969, în urma unui atac de cord, la București.Tot aici sunt și osemintele strămoșilor și părinților săi, cu pământul și mormintele lor, dar și Casa Memorială, inaugurată în 28.05.1972, fiind imaginea venerată a lui Vladimir Streinu cu zestrea sa inestimabilă lăsată literaturii romane- mărturie a darului său orfic.
Sorgintea toponimicului „ Teiu „ adică proveniența numelui localității este legată, indubitabil, de arborele cu același nume, „ teiul „ singur sau aparținând unei păduri de tei de pe aceste locuri, din foștii codri ai Vlăsiei. Teiul este un arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe-gălbui parfumate, care atrage albinele cu nectarul său, păsările, pentru a-și face cuib, dar și oamenii pentru frumusețea și umbra sa; prin asemănare, și imaginea satului Teiu pare a fi aidoma unui tei uriaș pe crengile căruia și-au făcut „ cuiburi „ teienii. Însuși toponimicul Dâmbovnic care înseamnă „ pârâu cu stejari „ atestă și el că Teiu s-a aflat într-o zonă a pădurilor și, iminent, și a teilor.
Această zonă nu este alta decât zona foștilor codri ai Vlăsiei, care făceau legătura între pădurile de deal-munte cu Pădurea Nebună a Deliormanului și zăvoaiele din lunca Dunării, îmbrăcând malurile râurilor Dâmbovnic, Teleorman și Cotmeana. O fâșie continuă de pădure din codrii Vlăsiei cobora din nord, prin partea de est a Piteștiului, pe lângă Oarja, Rociu peste Teiu și apoi spre sud, pe lângă satele Leșile, Mozacu, Mozaceni.După 1837 această fâșie a fost defrișată. Că pădurile Roceanca și Mozacu au fost cândva legate, ne-o spune și toponimicul „ Silvestreanca „ numele fostei moșii din nord-estul comunei Teiu, aflată între aceste trupuri de pădure.
Pe spațiul teian propriu-zis se mai păstrează și 2 arbori, reprezentând 2 repere topografice: Tufa lui Cană și Tufa lui Falcă, una la sud și alta la nord de localitate.
Numele localității este legat de arborele „ tei „ plantă din familia Tiliaceaelor, ce se pare că era constituită în păduri. Situat în sud-estul județului Argeș, la intersecția paralelei 45 grade din emisfera nordică cu est meridianul 25 grade, Teiu este străbătut de pârâul Mozacu, afluent al pârâului Dâmbovnic, cu care se unește, vărsându-se în râul Argeș.